Catedrala Mantuirii Neamului intre implinire, dileme morale si deziluzie

un articol de Pr. prof. dr. Mihai Valica

1. Solu­tia hris­tica — ati­tu­dine duhovniceasca impotriva crizei

Comu­ni­catul de presa al Patri­arhiei Romane, refer­i­tor la mul­tumir­ile aduse cred­in­ciosilor pen­tru sustinerea finan­ciara a Bis­eri­cilor in con­struc­tie[1] arata clar ca prin­ci­palii con­tribua­bili sunt cred­in­ciosii, iar Statul sus­tine, pe alocuri, cu sume sim­bo­l­ice com­par­a­tiv cu con­tribu­tia filantrop­ica pro­prie a BOR[2] pen­tru cetatenii aces­tei tari, pre­cum si prin partene­r­iatul social-diaconal incheiat cu Statul, con­form art. 29 din Con­sti­tu­tie si a Legii nr. 489/2006.

Potrivit legilor in vigoare Bis­er­ica Orto­doxa Romana nu se sub­sti­tuie Stat­u­lui, ci, prin mijloace speci­fice con­tribuie la coez­i­unea si pacea sociala, la iden­ti­fi­carea de solu­tii con­crete si real­iste spre a depasi grava criza eco­nom­ica si fina­ciara. In acest con­text Patri­arhia Romana prop­une ca solu­tie anti­criza, urma­toarele mijloace spir­i­tuale, care, din punct de vedere duhovnicesc, pot depasi “orice fel de criza”[3]:

1. predi­carea per­ma­nenta a Evanghe­liei pacii si a iubirii fata de aproapele;

2. indreptarea morala a celor ce ne con­duc[4];

3. o “cred­inta tare si coop­er­are cu scop sfant” prin con­truc­tia de Bis­erici[5];

4. “prin sporirea cred­in­tei, a rugaci­u­nii si coop­er­arii pen­tru a final­iza un lacas de cult care aduna oameni, care sunt invatati sa se respecte si sa se ajute rec­i­proc”, etc[6].

Aceste indem­nuri si sfa­turi par­in­testi de pro­funda spir­i­tu­al­i­tate si duhovni­cie au adus in sufle­tul mul­tor preoti si cred­in­ciosi sper­anta, o moti­vatie de uni­tate si impre­una lucrare eccle­siala deosebita si o sansa reala pen­tru a intari sol­i­dar­i­tatea si coop­er­area din­tre cred­in­ciosi, inclu­siv intarirea vietii spir­i­tuale, care per­mite oame­nilor sa depaseasca criza, fara sa se “autode­moleze”, sau sa ajunga “la dez­nade­jde sau la dezu­manizare”.[7]

Cred ca Bis­eri­cile vor salva sufle­tul roman­u­lui prin harul peste har, care va pris­osi in inima lui prin dum­nezeiestile Liturghii si Sf. Taine savar­site in ele.

Cine priveste doar la “aspec­tul ca se chel­tuie bani” repeta ges­tul lui Iuda, care ingri­jo­rat ca s-a risipit mirul de nard de mare pret pledeaza pen­tru saraci, fara sa-i pese de ei (Ioan 12, 4–6).

Omul are o latura morala care, daca se degradeaza, poate afecta si dis­truge mult mai mult decat partea mate­ri­ala a lumii. De aceea spatiul bis­eri­cilor poate con­sti­tui spatii de reabil­itare morala si duhovniceasca, care vor gen­era ade­varate “lab­o­ra­toare spir­i­tuale” de aju­torare a omu­lui si de refacere a soci­etatii. In acest sens Sf. Ioan Gura de Aur scria: “con­truc­tia de Bis­erici este mai buna decat miloste­nia”[8] intru­cat ele sunt locuri care dau un put­er­nic impuls pen­tru actiu­nile filantrop­ice si de indum­nezeire a omu­lui[9].

Ast­fel se com­bate indi­vid­u­al­is­mul, cul­ti­vand spir­i­tul comu­ni­tar prin con­struc­tia de Bis­erici si aseza­m­inte filantrop­ice de slu­jire dia­conla a proapelui; se evita “con­sacrarea esecu­lui” unui lucru bine inceput, cu sper­anta, dar nefi­nal­izat, in cazul celor in con­struc­tie; se poate pre­veni fatal­is­mul si esecul eco­nomic, finan­ciar si social, cauzat in gen­eral de criza morala si spir­i­tu­ala a soci­etatii la toate nivelurile, si reprez­inta o alter­na­tiva reala si via­bila pen­tru clasa polit­ica, guvern si soci­etatea civila, care din pacate duc lipsa nu numai de solu­tii eco­nom­ice via­bile, ci si de actiune si de viz­iune duhovniceasca si de cred­inta sufi­cienta pen­tru rezolvarea crizei actuale…

Citeste mai departe aici: Atitudini