Se tanguia un clopot din turla lui de lemn
Si-adancu-i glas, ca unda, se-mprastia departe.
Prin noaptea fara stele purtand chemari de moarte.
Catunele, buimace, se desteptau la-ndemn...
Neogoit, amarnic, prin vaile desarte
Chema dogitul clopot din turla lui de lemn.
Si-nfiorati de jalea navalnicului zvon,
Crestinii, din bordeie treziti fara de veste,
Ieseau facandu-si cruce si intrebau ce este:
- Ce mort in miezul noptii purtat e la amvon?!...
Aprinsera opaiti miloasele neveste
Si prinsera sa planga cu-al clopotului zvon.
Iar glasul de arama aici parca tuna,
Salbateca putere de blestem dand durerii,
Aici murea de jale... si-n mijlocul tacerii
Multimea-ngrijorata si crunta s-aduna.
Toti se-ntrebau de nu sunt in noaptea Invierii,
Caci clopotul din turla inversunat tuna.
Si-n apriga lui limba certari se talmaceau,
Din buzele-i de schije curgea intelepciune,
Proorociri grozave si psalmi de-ngropaciune,
Manii intunecate ce greu se-nabuseau...
Caci duhul razvratirii parea ca insusi spune
Franturi de psalmi amarnici ce-n zbor se desluseau.
Nedumeriti, o vreme, sarmanii poporeni
Strainul glas de clopot cu frica ascultara;
Dar, fara sa priceapa strigarea lui amara,
Patrunsi de frigul noptii, si preoti si mireni
Intrara in bordeie si iarasi se culcara
Luminile stingandu-si sarmanii poporeni.
Si-n van nalucul clopot din turla lui de lemn,
Imprastiindu-si glasul prin vai si munti departe,
In noaptea fara stele zvarlea chemari desarte;
Nu s-a clintit un suflet la vajnicu-I indemn,
Ci numai pentru sine a jale si a moarte
Suna nauc un clopot din turla lui de lemn.
Vasile Voculescu
