Glas de clopot

Se tanguia un clopot din turla lui de lemn

Si-adancu-i glas, ca unda, se-mprastia departe.

Prin noaptea fara stele purtand chemari de moarte.

Catunele, buimace, se desteptau la-ndemn...

Neogoit, amarnic, prin vaile desarte

Chema dogitul clopot din turla lui de lemn.

Si-nfiorati de jalea navalnicului zvon,

Crestinii, din bordeie treziti fara de veste,

Ieseau facandu-si cruce si intrebau ce este:

- Ce mort in miezul noptii purtat e la amvon?!...

Aprinsera opaiti miloasele neveste

Si prinsera sa planga cu-al clopotului zvon.

Iar glasul de arama aici parca tuna,

Salbateca putere de blestem dand durerii,

Aici murea de jale... si-n mijlocul tacerii

Multimea-ngrijorata si crunta s-aduna.

Toti se-ntrebau de nu sunt in noaptea Invierii,

Caci clopotul din turla inversunat tuna.

Si-n apriga lui limba certari se talmaceau,

Din buzele-i de schije curgea intelepciune,

Proorociri grozave si psalmi de-ngropaciune,

Manii intunecate ce greu se-nabuseau...

Caci duhul razvratirii parea ca insusi spune

Franturi de psalmi amarnici ce-n zbor se desluseau.

Nedumeriti, o vreme, sarmanii poporeni

Strainul glas de clopot cu frica ascultara;

Dar, fara sa priceapa strigarea lui amara,

Patrunsi de frigul noptii, si preoti si mireni

Intrara in bordeie si iarasi se culcara

Luminile stingandu-si sarmanii poporeni.

Si-n van nalucul clopot din turla lui de lemn,

Imprastiindu-si glasul prin vai si munti departe,

In noaptea fara stele zvarlea chemari desarte;

Nu s-a clintit un suflet la vajnicu-I indemn,

Ci numai pentru sine a jale si a moarte

Suna nauc un clopot din turla lui de lemn.

Vasile Voculescu