Monday, November 23, 2009


Recommended reading:


by Pavel Florensky

published: August 1st 1996 by St. Vladimir's Seminary Press
details: Paperback, 170 pages

Born in 1882, Fr Pavel Florensky was a brilliant philosopher, theologian, scientist, and art historian who, in 1911, became an Orthodox priest. By the time of the 1917 Bolshevik revolution, Fr Pavel had become a leading voice in Russia's great movement in religious philosophy, a movement whose roots lay in the rich ground of nineteenth-century Russian monasticism and whose branches included the work of Bulgakov, Berdiaev, and Solovyev. In the 1920s and 1930s the Soviets violently destroyed this splendor of Russian religious thought. In 1922, Fr Pavel was silenced, and, after a decade of forced scientific work for the regime, he was arrested on false charges, tried, imprisoned, and, in 1937, murdered by KGB directive. Aleksandr Solzhenitsyn honored Fr Pavel in The Gulag Archipelago. Iconostasis is Fr Pavel's final theological work. Composed in 1922, it explores in highly original terms the significance of the icon: its philosophic depth, its spiritual history, its empirical technique. In doing so, Fr Pavel also sketched a new history of both Western religious art and the Orthodox icon: a history under the direct operation of the Holy Spirit. The work is original, challenging and profoundly articulate. This translation is the first complete English version.

Thursday, November 19, 2009

Monday, November 9, 2009

O posibila erminie arhitecturala. Alcatuirea bisericilor în spatiul ortodox

Recommended reading:

O posibila erminie arhitecturala. Alcatuirea bisericilor în spatiul ortodox

arh. Mihaela Palade

Numai patrunzând în interiorul Bisericii si al bisericilor, atât la propriu, cât si la figurat, începe sa fie deslusita taina spatiului eclesial. Acesta este scopul paginilor ce urmeaza, acela de a arata ca, la zidirea bisericilor, au fost respectate niste principii arhitecturale, existând un fond comun manifestat în nenumarate variante, si ca s-ar putea vorbi despre existenta unei ERMINII ARHITECTURALE – nescrise, dar transmise prin limbajul ideilor, formelor si al materialelor. Format: 17 x 24 cm, 256 p. ISBN: 973-7740-14-9


Aflati aici punctul de vedere al arh. Augustin Ioan despre cartea semnalata.

Eu vreau sa spun doar atat: sunt bucuros de aparitia acestei carti si sper sa o am cat mai curand in biblioteca.

Despre autoare:

Mihaela Palade este conferenţiar dr. la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian" din Bucureşti, secţia Teologie Artă Sacră; absolventă a Institutului de Arhitectură „Ion Mincu" - Bucureşti (1978-1984) - proiect de diplomă Restructurare-Conservare urbană a zonei Splai-Călăraşi; licenţiată a Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Patriarhul Justinian" Bucureşti (1990-1994) - teza de licenţă: Câteva aspecte ale arhitecturii religioase bizantine din epoca Paleologilor şi implicaţiile lor actuale; a urmat cursurile de doctorat (1995-2001), cu tema Arhitectura religioasă bizantină în perioada Paleologilor şi influenţa asupra Ţărilor Române; doctorand al Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti, domeniul fundamental Arte, domeniul de doctorat Arte Plastice şi Decorative, cu tema O abordare estetică a iconografiei Imnului acatist din pictura exterioară a bisericilor moldoveneşti -îndrumător Prof. Univ. Dr. Gheorghe Achiţei; volume: Arhitectura religioasă bizantină în perioada Paleologilor şi influenţa asupra Ţărilor Române (teza de doctorat), Edit. Sofia, 2004, 352 pag., cu bibliografie şi imagini; Iconoclasmul în actualitate - de la "moartea lui Dumnezeu" la moartea artei, Edit. Sofia, Bucureşti, 2004, 263 pag., cu bibliografie şi imagini; O posibilă erminie arhitecturală - alcătuirea bisericilor din spaţiul ortodox, Edit. Sofia, Bucureşti, 2004, 256 pag. cu bibliografie şi imagini, glosar de termeni de specialitate.


Saturday, November 7, 2009

St. Anthony's Greek Orthodox Monastery, Arizona

St. Anthony's Greek Orthodox Monastery is a monastic community for men in the Greek Orthodox Archdiocese of America. It is located in Florence, Arizona, and the spiritual father of the monastery is Elder Ephraim. The community was founded in 1995 by six Athonite monks along with Elder Ephraim, former abbot of Philotheou Monastery on Mount Athos, with the blessings of His Eminence Metropolitan Anthony (Gergiannakis) of San Francisco (of blessed memory). In time it has grown to approximately 42 monks, and is continuing to grow, providing the training grounds for the monks of other Greek Orthodox monasteries in America that are under the elder's spiritual guidance. The community consists of men living the monastic tradition of a Christ-centered prayer life for the monastic members. Unlike on Mount Athos, both men and women are equally encouraged and welcome to visit as pilgrims.

Wednesday, November 4, 2009

Romanian Monasteries

This Photo Album is for my friend David Robles from Washington State. We met at St. Anthony's Greek Orthodox Monastery (Florence, Arizona) 3 years ago. I invite you all to read his wonderful blog, Finding The Way To The Heart .

Tuesday, November 3, 2009

Mount Athos Άγιο Όρος

Mount Athos is situated in the entire third, eastern and most beautiful peninsula of Halkidiki, called the peninsula of Athos. It is the only place in Greece that is completely dedicated to prayer and worship of God. For this reason, it is called the Holy Mount. The Holy Mount is about 50 Km in length, 8 to 12 Km in width and it covers an area of about 350 square kilometres. The borders of the monasterial city are defined on the ground by an imaginary line that starts from the location "FRAGOKASTRO" in the West coast and reaches the cape "ARAPIS" in the opposite end. The natural beauty of the peninsula is extraordinary. The highest point of Mount Athos is like a huge cone, reaching 2033 metres in height. It’s a naked, treeless crest that seems to lance the sky and its slopes are fully covered by ancient evergreens. All these help to create an area of incomparable natural beauty.

The Holy Mount is a self- governed part of the Greek state, subject to the Ministry of Foreign Affairs in its political aspect and to the Ecumenical Patriarch of Constantinopole as regards its religious aspect. It has been divided into twenty self-governed territories. Each territory consists of a cardinal monastery and some other monastic establishments that surround it (cloisters, cells, cottages, seats, hermitages). All the monasteries are communes (of a convent nature) which means that there is common liturgy, prayer, housing, nourishing and work among the monks. The Superior of the monastery, being elected by the monks for life, is responsible for the affairs of the monastery. The Superiors of the monasteries are members of the Holy Assembly and exercise legislative authority. Moreover, every year the monastery elects its representative to the Holy Community which exercises administrative authority, while the Holy Supervision exercises executive authority and consists of 4 members, elected by the 5 hierarchically preceding monasteries.

According to mythology the name Athos belongs to a Thracian giant. During the conflict between the Gods and the Giants, Athos threw a huge rock against Poseidon (the God), but the rock slipped through his fingers and fell to the sea creating a huge block of land which is now Mount Athos. In a different version it was Poseidon who threw the rock against Athos. The rock crushed Athos and burried him underneath. This rock was called Mount Athos. Up to the 3rd century BC, there where quite a few small Greek towns in the peninsula. Later, for unknown reasons, these towns fell into decay or were destroyed, resulting in a deserted area for many centuries. According to tradition, the Virgin Mary with John the Evangelist, or their way to visit Lazarus in Cyprus, encountered a stormy sea that forced them to temporarily seek refuge in the port which is now the Holy Monastery of Ivira. The Virgin Mary, admiring the wild beauty of the place, asked God to give her the mountain as a present. Then the voice of our Lord was heard saying: "Let this place be your lot, your garden and your paradise, as well as a salvation, a haven for those who seek salvation". Since then, Mount Athos is considered as "The Garden of the Virgin Mary".  In the 5th century AD, the first monks came to Mount Athos, who disappointed from the boredom of everyday communal life, found this beautiful and uninhabited place ideal for worship their God.


Sunday, November 1, 2009


Pãrintele Teofil
3 martie 1929 - 29 octombrie 2009

Din vistieria inimii mele


Ne-am obisnuit asa de mult cu zicerile de la Sfânta Liturghie, încât de multe ori nu ne mai dãm seama de importanta lor si mai ales de îndemnurile pe care le primim, nu numai pentru clipa în care ni se dau, ci pentru toatã vremea vietii. De pildã, la fiecare Sfântã Liturghie se spune "Sus sã avem inimile", iar noi rãspundem: "Avem cãtre Domnul". Bineînteles, rãspundem pentru clipa aceea, dar nu trebuie sã rãmânem cu gândurile noastre aici, pe pãmânt, ci sã le avem direct la Dumnezeu. "Sus sã avem inimile", sã avem mereu îndreptatã la Dumnezeu simtirea, gândirea, puterea noastrã simtitoare si gânditoare. Noi spunem "Avem cãtre Domnul" si ne obligãm cu aceasta sã avem totdeauna inima cãtre Domnul.

Cel dintâi lucru pe care îl auzim dupã ce rãspundem noi cã avem inima cãtre Domnul este: "Sã multumim Domnului". Cine are inima îndreptatã cãtre Dumnezeu, trebuie sã-I aducã multumire lui Dumnezeu. Cel dintâi gând pe care trebuie sã-l avem când este vorba de Dumnezeu este gând cinstitor, gând multumitor. Când spunem cã trebuie sã multumim Domnului, spunem cã într-adevãr Îi multumim si aducem si un cuvânt întemeiat pentru multumirea noastrã, zicând: "Cu vrednicie si cu dreptate este a ne închina Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, Treimei celei de o fiintã si nedespãrtite".

Prin urmare, avem inima cãtre Domnul? Avem, pentru cã zicem "Avem cãtre Domnul". Dacã avem inima sus, cãtre Domnul, atunci aducem multumire cãtre Domnul si spunem temeiul multumirii noastre. Zicem cã facem aceasta pentru cã asa se cuvine, cã facem aceasta "Cu vrednicie si cu dreptate" (aducem închinare pentru cã multumirea noastrã este închinare adevãratã, nu închinare formalã) si continuãm: "este a ne închina Tatãlui, si Fiului si Sfântului Duh, Treimei celei de o fiintã si nedespãrtite". A avea inima sus înseamnã a avea constiinta cã în fata lui Dumnezeu trebuie sã ne revãrsãm multumirea, cinstirea noastrã, închinarea noastrã. Cum nu putem trãi fãrã aer, asa nu putem trãi fãrã Dumnezeu, asa nu putem trãi fãrã a avea inima sus, asa nu putem trãi cu adevãrat fãrã a aduce închinare lui Dumnezeu, "Treimei celei de o fiintã si nedespãrtite".

Cred cã ar fi cazul, când ne spovedim, sã avem în vedere si aspecte de felul acesta: cât avem noi inima sus, cât avem noi inima cãtre Dumnezeu, cât avem închinare cãtre Dumnezeu, cât suntem de angajati pentru a-I multumi lui Dumnezeu, pentru cã este bine sã avem în vedere si sã facem toate lucrurile acestea mai ales noi, cãlugãrii, care suntem undeva între cer si pãmânt. Cãlugãrii trebuie sã fie mai presus de lumea aceasta, dacã se poate sus, "deasupra lumilor, în locul minunilor".

O mânãstire trebuie sã fie plasatã undeva mai presus de lumea aceasta, pentru cã dacã o mânãstire este din lumea aceasta, atunci n-are rost sã existe! De ce sã existe o mânãstire, dacã cei din ea trãiesc ca si ceilalti oameni, n-au inima sus, nu aduc decât închinare formalã sau numai la anumite soroace? Dacã nu aduc o închinare continuã, atunci nu sunt mai presus de lumea aceasta! Or, noi nu suntem din lumea aceasta, pentru cã Domnul Hristos a zis cãtre ucenicii Sãi: "Voi nu sunteti din lume" (Ioan 15, 19). Dacã despre noi se poate spune cã suntem din lume, dacã avem constiinta cã suntem din lume, din lumea aceea pe care zicem cã am pãrãsit-o, atunci înseamnã cã nu suntem unde trebuie sã fim si nu are rost sã existãm în felul acesta!

Trebuie sã facem totdeauna un efort de a ne depãsi pe noi însine si de a depãsi conditia obisnuitã a oamenilor întru slujirea lui Dumnezeu, ca sã avem inimile sus, ca sã aducem multumire lui Dumnezeu, ca sã aducem închinare, având constiinta cã asa trebuie, pentru cã este "Cu vrednicie si cu dreptate a ne închina Tatãlui si Fiului si Sfântului Duh, Treimei celei de o fiintã si nedespãrtite".

Sã ne cercetãm si în privinta unor aspecte de felul acesta, când ne spovedim. Dumnezeu sã ne ajute!

Părintele arhimandrit Teofil Părăian

Mânãstirea Brâncoveanu
9 iulie 1993