Monday, January 25, 2010

Orthodox World - Russia (Россия)

Eastern Orthodox World

Understanding Orthodoxy (excerpts from

1. The Church Building

External Arrangement

Orthodox churches generally take one of several shapes that have a particular mystical significance. The most common shape is an oblong or rectangular shape, imitating the form of a ship. As a ship, under the guidance of a master helmsman conveys men through the stormy seas to a calm harbor, so the Church, guided by Christ, carries men unharmed across the stormy seas of sin and strife to the peaceful haven of the Kingdom of Heaven. (read post)

Internal Arrangement

The interior of an Orthodox church is divided into several parts. One enters the church through the Porch where, in ancient times, the keepers (Penitents forbidden to enter the church proper) stood. From the Porch one entered the Vestibule (Narthex; Lity - Greek; Pritvor - Russian), in ancient times a large, spacious place, wherein the Catechumens received instruction while preparing for Baptism, and also where Penitents excluded from Holy Communion stood. (read post)

The Iconostasis

The most prominent feature of an Orthodox church is the Iconostasis, consisting of one or more rows of Icons and broken by a set of doors in the center (the Holy Doors) and a door at each side (the Deacon's Doors), In ancient times, the Iconostasis was probably a screen placed at the extreme Eastern end of the church (a tradition still preserved by Russian Old-Believers), but quite early it was moved out from the wall as a sort of barrier between the Nave and the Altar, with the opening and closing of curtains making the Altar both visible and inaccessible. (read post)

The Altar and Its Furnishings

The Altar which lies beyond the Iconostasis, is set aside for those who perform the Divine services, and normally persons not consecrated to the service of the Church are not permitted to enter. Occupying the central place in the Altar is the Holy Table (Russian - Prestol), which represents the Throne of God, with the Lord Himself invisibly present there. (read post)

The Bells

A striking component of Orthodox worship is the ringing of bells. Every daily cycle of public divine services starts with the ringing of bells and no one who has witnessed the procession around the church at Holy Pascha can forget the almost continuous ringing of all the church bells. (read post)

Candles and Their Symbolism

Lit candles and Icon lamps (lampadas) have a special symbolic meaning in the Christian Church, and no Christian service can be held without them. In the Old Testament, when the first temple of God was built on earth - the Tabernacle - services were held in it with lamps as the Lord Himself had ordained (Ex. 40:5, 25). Following the example of the Old Testament Church, the lighting of candles and of lampadas was without fail included in the New Testament Church's services. (read post)

2. The Icons

An Icon as an Image

Icons cannot be referred to as works of art using the common meaning of the word. Icons are not paintings. Artists use lines and colour to represent people and events belonging to material life. Since the Renaissance, life and nature have been depicted in paintings by reproducing three-dimensional space on a plane; people, animals, landscapes and things. (read post)

Reverse Perspective

Understanding icons may be difficult due to a special way of conveying space and the beings and objects inside it. We look at pictures with the eyes of a European, and what we see in them seems to resemble what we see around. 'Verisimilitude' in European painting is achieved by using linear perspective. (read post)

Time in Icon

To be able to understand icons it is necessary to know how people of the Middle Ages perceived and understood the concept of time. The difference between the concept of time in Western Europe and that in Byzantium was formed in the Renaissance period, when Europe, unlike Byzantium, acquired the new attitudes and outlook towards the world. (read post)

Light in Icon

If we speak about icons it is necessary to mention "the lightful Grace of Christ". An orthodox doctrine - isichasm - found expression in icon-painting. God is unknowable in His essence but He shows Himself through His Grace - the divine energy is effused by Him into the world. According to St. Gregory Palama (1296-1359) Jesus Christ is the Light, and his teaching is the enlightenment of people. (read post)

Symbolism of Colors in Icon

An introductory discussion on the symbolism of colors in icons Byzantines considered that the meaning of art is beauty. They painted icons that shined with metallic gold and bright colors. In their art each color had its place and value. Colors - whether bright or dark - were never mixed but always used pure. In Byzantium, color was considered to have the same substance as words, indeed each color had its own value and meaning.  (read post)

How Were the Icons Painted

Icon-painting in Old Russia was a sacred profession. On the one hand, conforming to the canon impoverished the creative process since the iconography of an image was strictly prescribed. But on the other hand it forced a painter to focus all his skill on the essence of his painting. Traditions affected not only iconography but also materials, on which icons were painted, priming substances, methods of preparing surfaces for painting, dye making techniques, and painting sequence. (read post)

Rediscovery of Icon in the XX c.

The Life of an icon was no longer than a hundred years. Then the image on it grew dark because drying oil changed its colour, and it got covered with soot from the candles. Therefore, the image was renovated: New ones were applied upon hardly visible outlines. In the XX century, when restoration techniques became more perfect, suddenly bright, pure colours showed through under the old layer of drying oil. (read post)


The iconostasis is quite a solid screen stretching from the northern to the southern wall of a church, whereon icons are arranged in a predefined order. This screen divides the Altar from the church's middle part. There are three doors in the iconostasis. The central doors are called the Holy Doors. And a man who is not in a Holy order is not permitted to enter them. (read post)

Icons of Theotokos

There is no other subject in Christian iconography, exclusive of the Savior, that has been painted so often and with so much love, as the image of the Most Holy Theotokos. Iconographers of all times tried to impart to the face of Theotokos as much beauty, gentleness, dignity and grandeur as they could imagine. Russian icons always show the Mother of God grieving. (read post)

Further reading:

3. Great Feasts

4. The Holy Sacraments

5. Orthodox Worship

6. History of the Church

7. Monkhood

8. Russian Saints

9. Saints and Martyrs of XX c.

10. Orthodox Church Today

11. The Miraculous Icons

12. Liturgical Music


Saturday, January 23, 2010

Friday, January 15, 2010

The Orthodox Church


Thursday, January 14, 2010

Haiti's earthquake destroyed the National Cathedral - Port-au-Prince

The National Cathedral was built in 1884. The entire roof collapsed.

A portion of downtown Port-au-Prince, including the National Cathedral, on March 2008. (Image from Google Earth.)

The same part of Port-au-Prince after the January 12, 2010, earthquake, which destroyed the Cathedral, among many other structures. The archbishop of Port-au-Prince is among the many who have died in the disaster. (Image from Google Earth.)

National Cathedral before earthquake - Haiti, Port-au-Prince


Friday, January 8, 2010



Compoziţia globală a ansamblului trebuie să fie expresia simbolului cultic al capitalei unei ţări din Uniunea Europeană.
România este singura ţară din Uniunea Europeană care nu are o catedrală reprezentativă în capitala sa.
Trebuie în acest sens găsită acea conformare a ansamblului, care să aducă nota de originalitate, de specificitate cultică şi culturală, devenind un edificiu cu expresie de distincţie în comunitatea Ortodoxiei Europei Orientale, purtând totodată specificul unei catedrale ortodoxe.
Prin modul de rezolvare a ansamblului trebuie să fie adusă nota specifică a Ortodoxiei româneşti, România fiind singura ţară latină ortodoxă şi având o mare diasporă în Occident.
Pe lângă faptul că se împlineşte o necesitate liturgică a timpului nostru, Catedrala Mântuirii Neamului trebuie să fie în acelaşi timp o expresie a demnităţii naţionale în secolul al XXI-lea.
Din punctul de vedere al spaţiului, edificiul urmează să fie un răspuns cu semnificaţie duhovnicească pentru participarea a mii de credincioşi la ceremonialele liturgice ale Patriarhiei. Cu prilejul anumitor ceremonii festive, al marilor sărbători religioase sau momente solemne bisericeşti cu caracter naţional sau internaţional trebuie să se poată asigura întrunirea unui număr foarte mare de credincioşi şi, ca atare, necesitatea unui spaţiu amplu. În acest caz spaţiul exterior trebuie să ofere un cadru cu expresie cultică de complementaritate a atmosferei din interiorul Catedralei.
Pentru a intra în incintă se vor prevedea 12 porţi principale, care vor purta numele celor 12 apostoli sau numele unor sfinţi români cu cinstire deosebită în popor. Pentru etapa imediată, aceste porţi vor fi prevăzute pe cele două străzi principale.
În zona neocupată de construcţii, întreagă incintă va fi amenajată ca parc, cu plantaţii, alei, fântâni arteziene, eventual mici monumente sculpturale, chioşcuri, bănci, mici parcaje, etc.
Acestea vor fi puse în valoare pe timpul întunericului de un iluminat decorativ adecvat. În mod special, marea platformă pe care va fi amplasată Catedrala, va fi bordată cu lampadare ce vor avea formă de cupă constituindu-se în “poartă a cerului“, simbolul biblic pentru locaşul de cult, (conform Facere 28,17).
Subteran se vor găsi galerii pentru instalaţii, care să lege cele două clădiri de la intrare cu nivelurile inferioare ale Catedralei. Aceste galerii vor fi în legătură şi cu un mare parcaj subteran dimensionat pentru cca. 250 de automobile. Adiacent acestuia vor fi o serie de spaţii necesare diverselor funcţiuni tehnico-gospodăreşti dar şi unele din sfera serviciilor (aparate cu autoservire a pelerinilor pentru băuturi nealcoolice, etc.).
În incintă vor fi forate două puţuri de mare adâncime pentru alimentarea cu apă potabilă.
Dar fără îndoială componenta dominantă va fi edificiul monumental al Catedralei. Acesta va fi polarizatorul tuturor celorlalte anexe ce vor întregi ansamblul.


Conceptul noului ansamblu al catedralei trebuie să aibă o dublă semnificaţie în plan semiologic cu reverberaţii evident liturgice.
- Prima semnificaţie se referă la conformarea în plan a ansamblului. Aceasta trebuie sa reprezinte caracterul liturgic-misionar pe care tematica îl subliniază în cele ce urmează.
- Cea de a doua semnificaţie este dată fără îndoială de componenta dominantă a întregului: Catedrala. Aceasta va fi polarizatoarea tuturor celorlalte componente, pivot al compoziţiei generale. Fiecare se va înscrie pe coordonate proprii, susţinând însă întregul, în semnificaţia sa duhovnicească.
- Elementele componente ale ansamblului sunt trei:
3.1.1. Incinta de acces care are în centrul său fântână–baptisteriu, simbol al Tainei Botezului. Ea este delimitată în partea de vest de cele două clădiri cu volumetrie concavă spre incintă: casa “Sfântul Andrei” (pentru cler şi întruniri) şi casa “Pelerinul” (pentru pelerini), orientate către catedrală.
3.1.2. Aceasta conformare planimetrică se continuă prin doua fronturi tot concave, materializate prin lampadare. Dispunerea lor, sugerând piciorul unui mare potir, reprezintă locul de împlinire în comuniune a credincioşilor, o baie a renaşterii noastre prin recunoştinţa pe care o exprimăm faţă de Dumnezeu. Lampadarele, configurând potirul prin lumină, simbolizează Taina Mirungerii. Ele sunt simbolul morţii faţă de păcat şi al învierii pentru sfinţenie şi viaţă veşnică.
3.1.3. În final compoziţia ansamblului este încununată de biserică. Văzută ca lăcaş de cult trebuie să reţinem că Biserica este expresia de comuniune, mărturisitoare a lui Hristos Domnul şi se împărtăşeşte cu El. Ea este lăcaşul Sfintei Euharistii. De aceea, altarul, locul unde se sfinţesc Darurile Euharistice, este locul central al bisericii. Este foarte important să cunoaştem conţinutul spiritual al credinţei, pentru ca lăcaşul de cult să simbolizeze, să semnifice în formă zidită, Cuvântul care zideşte comuniunea; un lăcaş de cult este cuvânt construit în simbol. Chiar dacă nu se aude nimic în biserică, felul în care aceasta este construită devine o predică, o reflecţie teologică, sete de cuvânt teologic zidit, este cuvântul vizualizat, nu numai prin icoane, ci şi prin modul de a organiza spaţiul, ca spaţiu sacru pentru întâlnirea şi comuniunea cu Dumnezeu Cel Unul Sfânt, cu Sfânta Treime.
Din acest punct de vedere pentru biserică avem trei etape distincte si complementare:

Biserica în forma de corabie care este obligatorie potrivit Constituţiilor Apostolice care sunt scrise la sfârşitul sec. al III-lea, începutul sec. al IV-lea. În Constituţiile Apostolice, Cartea a doua, cap. 57, este prevăzut ca, biserica, înainte de toate, “să fie lungă şi încăpătoare, apoi să fie îndreptată cu altarul spre răsărit, de amândouă părţile în faţă sa, în altar să aibă pastoforii, adică Proscomidiarul şi Diaconiconul; în fine, să fie asemenea unei corăbii”. Acesta este un act normativ care stabileşte cum trebuie să fie biserica. Până acum, această formă recomandată cu insistenţa şi cu o anumită obligativitate nu este întâmplătoare, nu este arbitrară. Nu avem voie să construim nimic arbitrar, ce nu are motivaţie teologică, pentru că nu este asimilabil construcţiei bisericii. Totuşi, se pot dezvolta sau aprofunda sensuri teologice din Sfânta Scriptură în arhitectura sacră, punând accentul pe aspecte ce nu au fost suficient evidenţiate în epoca precedentă. Există o libertate foarte mare în construcţii, cu condiţia ca arhitectul să fie teolog, sau să fie sfătuit de un teolog, în înţelesul că arhitectura, când aduce ceva nou ca formă, nu aduce ceva nou şi în conţinut în ceea ce priveşte credinţa.
Imaginea de corabie a fost inspirată din Sfânta Scriptură a Vechiului Testament şi din Evanghelii. De ce ne aminteşte biserica în formă de corabie? În primul rând de corabia lui Noe, corabia salvării, căci nu este vorba de o simpla corabie de pescuit, este vorba de corabia care ne salvează, ne mântuieşte de la o încercare grea, ne scapă de la moarte, de potop. Corabia lui Noe era o prefigurare a bisericii, corabie-mântuire ca salvare de păcat şi de moartea cea veşnică a sufletului despărţit de Dumnezeu.
A doua formă care se regăseşte în biserica în formă de corabie, este cortul, sau templul lui Moise, cel care era mobil, era deplasabil.
A treia realitate la care biserica în formă de corabie trimite prin simbolismul ei, este templul din Ierusalim, care avea trei spaţii diferite: unul pentru popor, unul pentru preoţi şi Sfânta Sfintelor, în care intra o singura dată arhiereul. Aceste trei prefigurări ale bisericii din Vechiul Testament, sunt completate cu o realitate foarte prezentă în Noul Testament şi anume legătura dintre Hristos şi corabie. Hristos Domnul a predicat oamenilor de pe mare, din corabie, iar corabia, ca simbol, nu este doar preluată din Vechiul Testament, ci este şi un memorial al prezentei lui Hristos în corabie atunci când predică. Deci are amvonul Lui în corabie. De aceea Evanghelia se citeşte dintr-un spaţiu în formă de corabie, pentru că El a vorbit adesea din corabie persoanelor aflate la malul mării. Cele mai profunde lecţii de eclesiologie despre taina Bisericii, le-a dat Hristos Domnul ucenicilor Săi în legătură cu marea şi corabia.
Pescuirea minunata are loc folosind corabia, iar după ce a pescuit în mod minunat mult peşte, Hristos îi spune lui Petru: de acum vă voi face pescari de oameni, adică, pescuiţi nu cu undiţa, ci prin cuvântul Evangheliei, prin propovăduire, prin modul de a propovădui şi de a păstori pe oameni. Deci, corabia din pescuirea minunată este o prefigurare a lucrării Evangheliei a spaţiului liturgic numit biserică, construită în formă de corabie.
Mai mult decât atât, când marea este învolburată din cauza furtunii iar Hristos se odihneşte în corabie, ucenicii Îl trezesc, pentru că sunt, cu tot profesionismul lor de corăbieri şi pescari, copleşiţi şi nu mai pot face faţă singuri furtunii dar când Îl trezesc pe Hristos care dormea în corabie, El a certat vânturile şi marea, iar acestea s-au potolit. Ei s-au întrebat: cine este Omul acesta de care ascultă vântul şi marea? În tâlcuirea Sfinţilor Părinţi, marea învolburată este lumea, este istoria plină de surprize, persecuţii, încercări, răsturnări de situaţie, iar Biserica este corabia salvatoare în care se află Hristos. În general se iscă furtună mare în societate, în viaţa noastră când noi uităm de Hristos, dar când Îl trezim pe Hristos din noi, când credinţa noastră vie se întăreşte, devine vie, atunci corabia credinţei şi a rugăciunii ne salvează.
O altă minune, tot în legătură cu corabia, este aceea în care Hristos nu Se afla în corabie, ci numai ucenicii săi în timp de noapte iar furtuna îi sperie, însă El vine spre ei mergând pe apă. Petru doreşte să vină la El mergând tot pe apă, iar când se îndoieşte, Petru se afundă. Iar Domnul îl mustră şi îi spune: puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit? Şi se urcă împreună în corabie, iar furtuna se potoleşte.
Iată câteva momente din Evanghelii în care vedem taina Bisericii exprimată în raport cu prezenţa lui Hristos în corabie, sau îndreptându-se spre corabie. Din aceste motive Constituţiile Apostolice sfătuiesc să fie construite bisericile în formă de corabie ca memorial al lucrării mântuitoare a lui Dumnezeu în Vechiul Testament şi în Noul Testament. Biserica în forma de corabie este cea mai răspândită formă din punct de vedere arhitectural.
Mai târziu, când reflexia teologică a Bisericii privind arhitectura locaşului de cult a luat în considerare nu numai Evangheliile, ci şi epistolele pauline, în care se arată că Hristos este capul Bisericii, iar Biserica este trupul Său şi că Hristos, Pantocratorul, Atotţiitorul este Cel care menţine în existenţă toată creaţia (vezi I Corinteni 12,12-13 şi 27 şi Efeseni 1, 22-23; 4,3; Coloseni 1,18), s-a simţit nevoia ca Biserica să cuprindă în corabie sub formă de cruce greacă sau latină, taina Crucii, sau taina prezenţei lui Hristos cel răstignit şi înviat, care conduce corabia mântuirii. În corabie, Hristos conduce corabia din Sfântul Altar, prin Sfânta Evanghelie şi prin Sfintele Taine. Dar trebuie subliniat faptul că Hristos Cel euharistic de pe Sfânta Masă din Altar, este prezent şi în ceruri, iar Liturghia Bisericii de pe pământ se leagă cu Liturghia îngerilor şi sfinţilor din ceruri. Aşa apare nevoia spaţiului liturgic cruciform.

Deci a doua etapă în arhitectura creştină a bisericii este spaţiul liturgic cruciform: fie că este vorba de crucea latină, fie că este vorba de crucea bizantină, cu o absidă principală (Altar) şi doua abside laterale. Totul este concentrat pe prezenţa lui Hristos Cel răstignit, înviat şi înălţat la cer, pentru a arăta că Cel ce a coborât pe pământ s-a făcut om, ca pe noi oamenii să ne înalţe la ceruri. Această coborâre şi înălţare este simbolizată de cupola bizantină, dar mai ales de turla moldavă care conţine în ea coborârea lui Hristos – Dumnezeu – Pantocratorul, simbolizată de cupola interioară şi ridicarea omului prin Hristos în iubirea şi slava Sfintei Treimi, înălţare simbolizată prin turla în formă ascuţită, care punctează cerul.

O a treia etapă, care înseamnă o dezvoltare teologică mai profundă a tainei Bisericii, este biserica lui Hristos, casă a Preasfintei Treimi. Hristos nu este singur; El este întotdeauna cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, iar cei ce se împărtăşesc cu Hristos sunt cei botezaţi în numele Preasfintei Treimi. Întreg cultul ortodox este ritmat de rugăciunea - cântare: Slavă Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Dacă Îl lăudăm pe Domnul acum, Îl vom lauda pururea şi în vecii vecilor. Biserica este pregustare a comuniunii eterne cu Sfânta Treime din Împărăţia cerurilor, iar acest aspect este foarte puternic subliniat în slujba de sfinţire a bisericii, către sfârşitul ei, când se cântă: „Această casă Tatăl a zidit, această casă Fiul a-ntărit, această casă Duhul Sfânt a înnoit-o, a luminat-o, a sfinţit-o şi a sfinţit sufletele noastre”. Deci, ne sfinţim în Biserică din harul Preasfintei Treimi, iar Biserica, această corabie a mântuirii, acest spaţiul cruciform al comuniunii cu Hristos Cel răstignit, înviat şi înălţat la cer este totodată casa Preasfintei Treimi. Aproape tot ce apare compus din trei elemente, se poate referi simbolic la Sfânta Treime: planul triconic, trei turle, trei nave, trei altare, trei uşi sau trei porţi, trei arcuri poate fi exprimat prin ideea centrală că Hristos Capul Bisericii este Unul din Sfânta Treime iar noi suntem botezaţi în numele Sfintei Treimi şi pregustăm din lumea aceasta pacea şi bucuria din Împărăţia Preasfintei Treimi (conform Romani 14,17).
Aşadar această Catedrală trebuie să fie un simbol arhitectural al supremului moment liturgic, cel al Euharistiei, al împărtăşirii cu Hristos, Unul din Sfânta Treime. De aceea se impune reprezentarea printr-o configuraţie simbolizând “POTIRUL”. Cupa potirului va cuprinde deci edificiul Catedralei în care se vor săvârşi Sfintele Taine. În centrul cupei înălţându-se biserica, aceasta va avea ca semn al menirii sale misionare înălţătoare turlă a Pantocratorului, încununată cu crucea patriarhală. Piciorul potirului care simbolizează iubirea infinită a Sfintei Treimi care cuprinde întreg universul creat, va fi reprezentat prin lampadare dispuse într-o mişcare evazată, semn al deschiderii misionare a bisericii, îndemnul său către credincioşi la smerenie şi pocăinţă, dar şi chemarea oamenilor la comuniunea eternă cu Dumnezeu. Aceste două braţe luminoase ale piciorului potirului vor delimita incinta în care, la marile sărbători, credincioşii vor putea urmări oficierea Sfintei Liturghii în exteriorul Catedralei.
În incintă se va putea urmări ceremonialul religios, ce se va desfăşura în catedrală sau în pridvorul său, şi prin proiecţii redate pe mari ecrane TV. Delimitarea acestei zone va fi realizată pe latura sa de vest prin două clădiri: casa “Pelerinul“ şi casa “Sfântul Apostol Andrei“ destinate adăpostirii unor întruniri cu caracter teologic sau unor activităţi cultural-misionare ale Patriarhiei.
- Suplimentar s-ar putea menţiona o a treia semnificaţie ce va fi percepută de credincioşi în parcursul lor de la intrarea în incintă până la porţile catedralei, această desfăşurare de fronturi deschise fiind reflectarea spiritualităţii poporului român, aceea de deschidere către natura înconjurătoare, de necesitate a comunicării, de dialog (simbolizate prin pridvor asemănător cerdacului de la casa creştinului).
În portic vor fi reprezentate prin biserici pictate sau sfinţi români, zonele geografice şi istorice, în care Biserica Ortodoxă Română a fost şi este prezentă: Ţara Românească, Moldova şi Transilvania dar şi diaspora română actuală.

Wednesday, January 6, 2010

Catedrala Mântuirii Neamului - Proiectul susţinut de Patriarhia Română

Plansa 15. Vedere perspectiva fatada sud

Plansa 16. Vedere perspectiva fatada altar

Plansa 14. Vedere perspectiva intrare vest

Plansa 1. Plan subsol cota -17,50

Plansa 2. Plan demisol II cota -11,00

Plansa 3. Plan demisol I cota -6,80

Plansa 4. Plan parter cota ±0,00

Plansa 5. Plan balcon I cota +10,40

Plansa 6. Plan balcon II cota +15,90

Plansa 7. Planuri turn clopotnita

Plansa 8. Fatada principala

Plansa 9. Fatada laterala

Plansa 10. Fatada altar

Plansa 11. Sectiune longitudinala A-A

Plansa 12. Sectiune transversala prin pronaos B-B

Plansa 13. Sectiune prin turlele pronaosului C-C

Imagini grafice din interior

NOTA: Faceti click pe imagini pentru marirea planselor desenate.

Catedrala Mântuirii Neamului - Extras din Caietul de Sarcini / Tema de Proiectare


Plastica exterioară şi interioară sunt două componente de importanţă deosebită în stabilirea unui climat de intercomunicare. Nu se va renunţa la tradiţie, dar ea va fi interpretată ca o stare de permanentă nelinişte. Plastica va trebui să fie purtătoarea mesajului canonic ortodox, astfel încât nimic din ceea ce reprezintă construcţia sau decoraţia interioară să nu fie întâmplător.
Volumul construcţiei catedralei trebuie să reprezinte locul care adăposteşte Taina Sfintei Euharistii, Biserica înălţându-se din mijlocul marelui potir. Întreaga construcţie este încununată de trei turle principale, plasate de la intrare până la naos, în ritm crescător. Este reprezentarea înălţării progresive spre împărăţia Sfintei Treimi, în care turla Pantocratorului domină compoziţia. Conform canoanelor înălţimea turlei este determinantă pentru lungimea întregului locaş. Mergând cu interpretarea mai departe vom vedea în corpul bisericii reprezentarea trupului Mântuitorului aşezat în mormântul oferit de Iosif din Arimateea iar în verticala turlei celei mari, Învierea lui Hristos. Această tălmăcire a compoziţiei arhitecturale poate fi considerată ca semn al iubirii milostive a lui Dumnezeu, ca prin Iisus Hristos noi să fim părtaşi ai vieţii şi bucuriei veşnice a Preasfintei Treimi. Rămânând în aria simbolisticii putem considera că, clădirea poate fi îmbogăţită şi cu alte turle, care în total să reprezinte cele şapte zile ale Creaţiei şi cele şapte Taine ale Bisericii. Ar putea fi şi o a opta turlă peste altar simbolizând ziua veşniciei cereşti, a comuniunii infinite. Volumul clădirii trebuie să aibă la partea superioară un registru de ocniţeicoane, în care să fie reprezentaţi sfinţii români, iar sub acesta marile ferestre-vitralii care să asigure lumina interiorului în timpul zilei. În general trebuie prevăzute la nivelul platformei exterioare punctele de acces cu uşi care să se deschidă în afară, conform normelor P. S. I. Aceste puncte este bine să fie protejate cu portic. Se vor asigura şi acele amenajări specifice persoanelor cu dizabilităţi.
Ţinând seama de faptul că accesul la Catedrală va fi în principal din Piaţa Constituţiei şi prin Bd. Libertăţii, respectiv Calea 13 Septembrie, se impune o atenţie particulară faţadei altarului. Acesta trebuie să aibă o volumetrie importantă; de aceea şi necesitatea de a avea o a opta turlă peste absida sa. Dar mai mult decât atât, pentru a se asigura o anume unitate cu accesul din partea opusă, se va prevedea un portic, ce va înconjura volumul Sfântului Altar. Funcţiunea sa este, nu numai plastică, ci şi necesar practică. Porticul va oferi o zona umbrită pentru a permite preoţilor care oficiază slujba, posibilitatea de a se odihni pe rând câteva clipe la aer când slujbele sunt lungi; sau pentru a citi o rugăciune pentru unii pelerini bolnavi.


După parcurgerea incintei de acces schema funcţională a Catedralei va avea următoarele componente:

5.1.1. - se va prevedea un pridvor cu deschidere generoasă către incintă, dar şi cu posibilitatea obţinerii unor relaţii laterale, pentru a se putea ajunge în mod direct pe platforma care înconjoară Catedrala.
În faţa pridvorului se va realiza o platformă ce va fi delimitată de alveole laterale destinate corului. Pe această platformă se vor desfăşura slujbele ce urmează să fie urmărite de credincioşii prezenţi pe platoul în formă de “ou pascal“, platou ce se va găsi la un nivel inferior pridvorului.
5.1.2. - Exonartexul este piesa prin care credincioşii au acces fie în pronaos, fie la cafas, ori la marile spaţii de la nivelurile inferioare, complementare celor de la parter.
5.1.3. - Pronaosul ca spaţiu amplu este rezervat credincioşilor care se roagă. În zona adiacentă intrării se vor amenaja alveole (nişe) destinate unor Sfinte Moaşte. Pronaosul se dezvoltă în plan sub forma a trei nave: una principală centrală de cca. 25 m. deschidere şi două laterale de cca. 10 m. fiecare. Acestea asigură şi legătura cu exteriorul, aici găsindu-se cele mai multe căi de evacuare. Credincioşii care ies prin aceste uşi găsesc întâi spaţiul acoperit de portice, pentru a nu se produce o ruptura bruscă a stării de smerenie din timpul slujbei, în contact brutal cu exteriorul.
Navele laterale au şi unul sau doua balcoane pentru credincioşi.
Nava centrală se închide spre vest cu un cafas pentru credincioşi şi un al doilea pentru cor. Accesul la acestea se face prin două scări amplasate în zona exonartexului sau cu lifturi. Ele vor deservi subsolurile şi etajele din turnul de intrare.
5.1.4. - Naosul este o piesă care are o dezvoltare în plan pe două direcţii perpendiculare: axul principal către altar şi cel secundar al celor două abside laterale. S-ar putea considera şi o a treia, pe verticală, dată de turla Pantocratorului, a cărei înălţime poate ajunge până la 90 – 100m. În naos îşi găsesc locul cele două tronuri arhiereşti, iar în absidele laterale cele două tetrapoade. Pe latura de nord se amplasează, de regulă, un amvon la care se va putea accede din zona altarului. Către catapeteasmă în faţa soleei, înălţată cu cca. 42 de cm. faţă de pardoseala din naos se găseşte iconostasul mic şi icoana Maicii Domnului.
5.1.5. - Sfântul Altar are în centru Sfânta Masă, în partea de nord Proscomidiarul, iar la sud Diaconiconul. Pentru degajarea de unele circulaţii fortuite este prevăzut în jurul altarului un coridor ce se dezvoltă numai la parter şi care poate îndeplini şi funcţia de veşmântar. În zona Diaconiconului şi a Proscomidiarului se prevede câte o cameră – degajament, un mic spălător şi un lift care coboară la nivelurile inferioare ale edificiului sau până la nivelul amvonului.
În exterior, dublând coridorul semicircular, un portic identic cu cel de la intrare va servi ca spaţiu de detenţă.
Un prim nivel inferior care are posibilitatea să fie ventilat şi luminat natural este destinat slujbelor curente, pentru oficierea Sfintei Liturghii pentru pelerini în timpul săptămânii sau pentru urmărirea acestora (daca se oficiază la parter), prin intermediul unor ecrane de mari dimensiuni.
Programul acestui nivel cuprinde următoarele:
5.2.1. - Spaţii pentru activităţi cu caracter religios-misionar:
- o sală polivalentă de dimensiuni identice cu spaţiul liturgic de la parter.
Acest spaţiu poate fi folosit şi pentru cateheze, conferinţe sau alte activităţi cu caracter misionar;
- un spaţiu necesar altarului cu anexele corespunzătoare;
- încăperi pentru depozitarea mobilierului sau recuzitei folosite la activităţile din sala polivalentă;
- spaţii pentru accesul credincioşilor:
- a) direct din exterior, la nivelul solului;
- b) din interiorul catedralei – din exonartex, din pronaos sau din zona altarului. Acestea vor fi deservite de baterii de lifturi dublate de scări.
- c) acces din zona parcajului cu mijloace auto printr-un tunel care ajunge în holul principal amplasat sub exonartex.
5.2.2. - Spaţii pentru alimentaţie: o cofetărie, o autoservire si un bufet.
- o bucătărie cu anexele corespunzătoare pentru preparări, recepţie marfă, depozitare alimente (legume, fructe, lactate, carne, peşte, coloniale, băuturi, murături, etc.).
- birou bucătar;
- depozit veselă;
- depozit inventar moale;
- vestiare personal pe sexe;
- trapeză pentru personal;
- camera pentru pază;
- grupuri sanitare public;
- acces auto pentru marfă;
- cameră şoferi ( cu grup sanitar );
- spaţii de garare pentru 5-6 auto;
- cameră pentru gunoi;
- încăperi pentru pază.
5.2.3. - Spaţii pentru magazine:
- săli specializate pentru articole vestimentare, icoane, tipărituri, obiecte de cult ori muzică, cu anexele necesare pentru personalul deservent;
- un pangar - expoziţie cu vânzări;
- mic muzeu;
- birouri pentru administraţie.
5.2.4. - Spaţii de cazare:
- min. 5 chilii pentru personalul de la bucătărie;
- min. 5 chilii pentru personalul cultic;
- hol cu destinaţii multiple;
- oficiu.
5.2.5.- Spaţii tehnice pentru:
hidrofor, încălzire, punct termic, centrală termică, tablou general, post trafo, grup electrogen, etc.;
- ateliere de întreţinere ( tâmplărie, tapiţerie, lăcătuşerie ).
Corespunzător zonei circulare din spatele Sfântului Altar de la parter se va prevedea la demisol un spaţiu destinat criptelor, care trebuie să fie orientate către răsărit. Ca atare demisolul va trebui să aibă o serie de spaţii auxiliare în care să poată fi depozitat mobilierul folosit pentru activităţi foarte variate, sau recuzita necesară acestora.
- Piesa principală a acestui nivel va fi o sală polivalentă care va putea fi folosită ca trapeză ori sală de conferinţe şi chiar ca paraclis, având în partea de răsărit un altar. Accesul la acest nivel se va face prin cele şase puncte de circulaţie verticală, ce vor fi asigurate cu lifturi dublate, evident, de scări. Vor fi prevăzute spaţii pentru depozitarea mobilierului, a veselei şi a inventarului moale. Pentru pregătirea şi porţionarea mâncării, care se prepară în bucătăria principală de la demisol se va prevedea un oficiu deservit de două montaje. Sala polivalentă se va putea compartimenta prin pereţi amovibili. Se vor prevedea garderobe şi grupuri sanitare pentru public în legătură cu cele şase puncte de circulaţii verticale.
În zona de vest, de acces principal, se va amplasa o sală de consiliu în legătură cu care se vor găsi eventual şi câteva birouri destinate conferenţiarilor.
Între cele două niveluri subterane – demisol şi subsol – se va prevedea un spaţiu general, de mică înălţime (h = cca. 1,50 m), în care urmează să se amplaseze izolatorii şi amortizoarele antiseismice.

Sursa: Agentia de stiri Basilica